Hăinuţele de lână nu se pun direct pe piele, pentru că sunt aspre şi iritante, dar pot fi folosite peste hăinuţe de bumbac.

Distanţele pot fi oricăt de mari, dar trebuie facute pauze pentru a hrani copilul şi a-l aerisi. Atăta timp căt i se respectă microclimatul, sunt în regulă plimbarile cu maşina, mai ales că un nou-născut doarme foarte mult.

Greu de spus! Pe mamă o simte de la naştere, de aceea îi şi place să stea în braţe. Cu bătăile inimii şi cu glasul ei este obţinut încă din viaţa intrauterină. Bebeluşul îşi recunoaşte mama şi după mirosul laptelui. El recunoaşte şi prezenţa lui tati, mai ales dacă l-a mângâiat şi i-a vorbit din perioada intrauterină.

Acest reflex se numeşte reflex de agăţare. Sunt reflexe arhaice şi dispar după aproximativ 6 săptămâni, când creierul începe să se maturizeze.

La doi ani. Unii dentişti spun că ar fi bine să nu mai mănânce noaptea în momentul în care îi apar dinţii, pentru ca stă cu laptele în gură, dar aici nu contează dacă este alimentat natural sau artificial.

La naştere, cordonul ombilical se taie la o distanţa de 10 cm de la placentă. Partea care rămâne se înfundă ca buric, iar cealaltă se mumifiază şi se detaşează. Aceasta trebuie să cadă în aproximativ 7 zile de la naştere.

După o săptămână poate ieşi la plimbare, însă dacă este frig afară, mămica mai poate să aştepte până implineşte două, trei săptămâni. Există acea superstiţie în legatură cu molifta care se face şi care presupune ca bebeluşul să nu iasă afară în primele şase săptămâni, dar o plimbare în aer liber nu-i face rău.

Cam la o lună, o lună şi jumătate, doua luni. Zâmbetul este conştient şi voluntar, că nu îl forţează nimeni.

Cam la o lună, o lună şi jumătate, două luni. Zâmbetul este conştient şi voluntar, că nu îl forţează nimeni.

Există mai multe variante de a ţine nou-născutul la alăptare. Una dintre cele mai cunoscute şi eficiente este pozitia “leagănului”, indicată şi în prima lună de viaţă a bebeluşului. Capul copilului se ţine pe braţ, năsucul trebuie să fie aproape de sân, iar cu palma îi este susţinut spatele. Important este ca mama să aiba o poziţie confortabilă, iar bebeluşul să fie ţinut într-o poziţie cât mai naturală.

Se poate apela oricând la o bonă cu condiţia este ca ea să fie bine cunoscuta de părinţi (şi preferabil cu o formare educaţională corespunzătoare), să fie o persoană în care să aibă incredere şi, desigur, este bine că ea să fie prezentă un timp când şi părinţii sunt cu copilul pentru a se produce transferul de încredere şi către copil.

Da, dacă nu ninge viscolit şi nu plouă. Ieşit afară înseamnă în parcuri, nu la cumpărături.

Nu! El este valabil doar 15 minute înainte să îl oferi copilului. De obicei, îl faci şi îi dai lapte la biberon.

Dacă legănaţi sau aruncaţi în sus bebeluşul, creierul acestuia se mişcă înainte şi inapoi în cutia craniană, iar copilaşul poate dezvolta “sindromul copilului zgâlţâit”, un traumatism cerebral.

Dacă nu sunt probleme de sănătate care necesită tratament, şi de la naştere. În mod normal, trebuie asteptat să împlinească măcar 5-6 luni. Medical însă nu există o contraindicaţie pentru călătoria cu avionul, dacă bebeluşul este sănătos.

Din perioada de sugar, şi de la o lună, şi de la două, dar sunt diferenţe inclusiv legate de sezon. Vara, de exemplu, introduci apă mai devreme pentru că este caldură mai mare şi transpiră mai uşor, dar iarna sunt necesităţi mai reduse. Şi de la o lună îl poţi “încerca”, dându-i o linguriţa-două de apa între mese sau după baie, cum se dădea şi pe timpuri.

Pentru că, de exemplu, camera cu aer a stomacului poate fi plină şi se face compresie pe nervul frenic. Sughiţul este, practic, o contracţie a diafragmului. De obicei, bebeluşul sughite şi după ce râgăie – se decoprimă stomacul brusc.

Studiile care au ajuns la această concluzie s-au bazat pe faptul ca viitoarele mame pot prezenta o stare de anxietate şi nervozitate, iar muzica clasică le poate ajuta să se relaxeze. Însă, dacă gravida nu agreează acest gen muzical, sunt puţine şanse să îi producă o stare de relaxare. Cu alte cuvinte, cred că importantă este identificarea acelor activităţi care ajută la eliminarea starii de nervozitate şi a grijilor.

Sunt multe cazuri şi motive ale pielii uscate la bebeluş. Acesta trebuie văzut de doctorul dermatolog, dar, în prealabil, se preferă ca băiţa să fie făcută cu uleri de baie sau cu săpun gras.

Pentru că a stat în lichidul amniotic şi mai sunt mici traumatisme de la naştere, în funcţie de cum a fost poziţionat. Un motiv mai este şi eritroza nou-născutului, care cauzează înroşirea pielii. Fontanela anterioară mare este deschisă, ca şi cea posterioară, craniul este maleabil, dar nu e nimic de speriat.

Dacă este icter patologic, el nu părăseşte maternitatea, se tratează cu albumină, se utilizează fototerapia, dar aceste lucruri nu pot fi făcute la domiciliu. Există şi icter fiziologic, ceea ce se întâmplă mai ales în cazul prematurilor. Este vorba despre icterul cauzat de laptele de mamă cu hormoni-un icter prelungit, dar care nu afectează în nici un fel dezvoltarea copilului, ba din contră, ia prea mult în greutate. Un astfel de nou-nascut are scaun normal, mănâncă bine şi creşte în greutate. Un copil bolnav nu mănâncă şi nu creşte. În cazul unui icter patologic, scaunele sunt albe, iar urina colorată. În schimb, la icterul prelungit prin lapte de mamă cu hormoni nu există aceste simptome, singurele fiind culoarea galbenă şi faptul ca ia prea mult în greutate. Însă mămicile nu trebuie să-şi facă griji, acest icter va trece de la sine. Mai există un tip de icter prelungit, care apare în cazul copiilor care nu sunt hrăniţi în primele zile de viaţă cu lapte matern. Acel colostru este laxativ şi îi ajută pe ei să elimine meconiul, rezultatul primei digestii a nou născutului.

Nu trebuie forţat, ci decalotat uşurel, cât să-i curăţăm secreţiile care se mai adună. Nu trebuie rupt nimic din prima, ci insistat şi decalotat cu blândeţe.

Din prima zi! Gimnastica îl ajută pe bebeluş să exploreze mişcări noi, senzaţii şi simţuri tactile şi îl ajută şi la dezvoltarea psihomotorie accelerată.

Se recomandă culcarea bebeluşului din primele zile de viaţă în pătuţul lui şi în camera lui. Pentru un timp, în primele două-trei luni, unul dintre părinţi, pe rând, să doarmă alături de patul celui mic. Recomand acest lucru pentru că acum se formează cele mai importante legături emoţionale şi tatăl trebuie să fie, alături de mamă, unul dintre reperele afective şi de securitate ale copilului. Însă, asta nu înseamnă că, uneori, de exemplu, când este bolnav sau are colici, nu poate dormi alături de părinţi pentru a se simţi în siguranţă.

În general, nu doarme într-un ritm continuu în primele săptămâni de viaţă, ci abia mai târziu. După câteva luni, dacă doarme toată noaptea îl lăsăm să îşi facă somnul. Oricum, după vârsta de un an este bine să se renunţe la alăptarea de noapte pentru repaos digestiv.

Dacă respiră cu guriţa închisă şi suge bine, nu sforăie noaptea, atunci nu trebuie curăţat nasul. Dacă are un muc uscat, atunci se înmoaie un beţisor cu ser fiziologic şi se scoate din nas.

Fără căciulă vara la un nou-născut! Cum ne îmbrăcăm noi, aşa îl îmbrăcăm şi pe el! Înfofolitul copilului mic este boala naţională. Vedem plimbându-se prin parc copii ce au body, pulover şi căciuliţă, iar bunicile au tricou pe ele. Un nou-născut, mai ales în primele săptămâni de viaţă, are mâinile şi picioarele reci pentru că invaţă să-şi regleze temperatura. Un prematur trebuie îmbrăcat mai bine până ajunge la 3 Kg. Dar în mod normal, un copil se adaptează la temperatură şi dacă nu ne este nouă frig, nu-i este nici lui.

Sunt câteva lucruri foarte importante de precizat: copilul se culcă pe o saltea tare, astfel poate fi aşezat în orice poziţie. Pătuţul lui nu trebuie “capitonat” cu tot felul de haine şi prosoape pe care el să şi le tragă peste el. S-a întâmplat un caz când copilul aproape s-a sufocat – într-o clipă de neatenţie a mamei a tras de un prosop aşezat pe pătuţ şi şi-a înfăşurat capul în el. Cea mai bună poziţie este pe burtică, aşezat ca o broscuţă, pe un plan înclinat la 35 de grade – această poziţie îl ajută să elimine gazele. Chiar dacă moda este ca el să fie aşezat cu faţa în sus sau pe o parte, un bebeluş se balonează imediat şi are nevoie să elimine gazele.
Foarte important este să nu-i punem o pernă sub cap, ci mai degrabă la picioare, să aibă ceva pe care să se sprijine să nu alunece din cauza planului înclinat. El poate fi aşezat pe laterală stânga, apoi pe cea dreaptă, însă dacă este cu faţa în sus şi varsă, toată vărsătura îi vine pe faţă. Atenţie la cum înveliţi un nou-născut. Dacă nu este necesar, atunci mai bine evitaţi acest lucru. În cazul în care îl inveliţi, scoateţi-i mâinile afară ca să nu poată să tragă de pătură pe faţă.

Unghiile se taie din primele zile de viaţă, însă cu atenţie, folosind o foarfecă cu bont rontund, să nu fie ascuţită. Trebuie avut grijă să nu se taie colţurile, unghîile se taie drept, patrăţoase.

Un nou-născut care are nasul înfundat nu poate să sugă, aşa se verifică cel mai bine. Pentru eliminarea mucozităţilor, se pune ser fiziologic în nas şi el le trage în gât – ori le înghite, ori le dă afară. Nu folosim batista sugarului decât dacă este plin de mucozităţi şi nu face faţă, se sufocă. Este o modă să se folosească batista sugarului la tot pasul, dar mai rău îl irităm. În plus, un copil de 1 an, 1 an şi jumătate trebuie învătat singur să-şi sufle nasul, când pe o nară, când pe cealaltă. Altfel, va sta să-şi aştepte mama să-i cureţe nasul. Un lucru foarte important de precizat este că în cazul unui nou-născut răcit, trebuie să-i curăţăm nasul înainte de fiecare masă, ca să poată suge. Un nou-născut nu poate respira şi suge în acelaşi timp dacă are nasul înfundat.

Eu recomand, de obicei, alcoolul. Este o metodă mai veche, dar ajută şi la dezinfectarea ţesuturilor, care devin mai rezistente, iar apoi se epitelizează zona. Eu nu indic pudra pentru că poate să menţină umiditate sub crustă.

Dermita de scutec apare în general când scutecele nu sunt schimbate la timp. Se spală cu apă călduţă pielea, se usucă prin tamponare şi se aplică orice cremă cu zinc pentru eritem fesier. ÎN NICI UN CAZ creme cu cortizon. Dacă nu trece dupa trei zile, se merge la medic pentru a face diferenţa cu candidoza etc.

Durerile de sân pot fi cauzate fie de ragade, fie de angorjare. Ragadele, adică ranile mamelonare, se tratează prin poziţionarea corectă a copilului la sân, deci prin înlăturarea cauzei. Cel mai bine este sa fie prezent şi un consilier în alăptare, sunt foarte mulţi în ţară. Bebeluşul trebuie să prindă tot mamelonul, cât mai mult din el, şi să fie ţinut burtică la burtică, cu faţa către mamă. Durerile cauzate de angorjare se pot calma dacă bebeluşul este pus cât mai mult la sân, la cerere, fără program, şi lăsat cât vrea. Se pot pune şi comprese reci între alăptari, iar comprese calde, doar înainte de alăptare. Pentru ragade, există şi creme bazate pe lanolină pură de la mai mulţi producători.

Pentru crustele numite “cruste de lapte” se pot folosi produsele speciale “pentru cruste de lapte”, loţiune şi creme. Se găsesc la farmacii. Se spală cu atenţie pielea şi, cât este umed şi cald, scalpul se “piaptănă” usor în zona cu cruste, cu o perie de păr pentru pieptănat bebeluşul.

În primele luni de viaţă, bebeluşul este cel care işi face singur programul, astfel incât în perioada de nou-născut nu se poate pune problema stabilirîi unui program strict de somn; el va trebui alăptat la cerere, adică la fiecare 3-4 ore. Însă ce s-ar putea face în această perioadă, pentru a-l pregati pentru mai târziu, este să se incerce implementarea incetul cu incetul a unei rutine de seară, iar în timpul nopţîi, în perioadele de alăptare, să se evite pe cât posibil stimularea bebeluşului, oricât de drăgalaş şi cu chef de joacă ar fi.

Schimbarea scutecului bebeluşului este foarte importantă pentru a proteja pielea sensibilă a funduleţului. Scutecul trebuie să aibă mărimea potrivită, pentru că altfel, deşi schimbat la timp, va produce iritaţie şi nu-i va asigura protecţie bebeluşului.

Apariţia unui nou-născut în familie necesită un efort de adaptare la noile atribuţii şi sarcini din partea fiecarui membru, dar şi integrarea copilaşului în structura familială (acceptarea unui nou membru cu trăsături individuale, unice). Asta înseamnă că mama, tatăl şi buncii trebuie să înveţe ce se aşteaptă de la ei ca urmare a noului statut dobândit (spre exemplu, mama care până atunci a fost doar fiică şi soţie, învaţă atribuţiile rolului de mamă, soţul devenit acum tată, le învaţă pe cele ce se impun din acest nou rol).
În literatura de specialitate, există diferite descrieri ale tipurilor de plâns ale bebeluşilor în funcţie de nevoie (foame, durere, mânie etc), tonalitate, intesitate şi durată. Tânăra mămică va învăţa să identifice singură de ce plânge copilul ei odată ce se obişnuiesc şi se cunosc unul pe altul. Aceasta se întâmplă prin raţionamentul „încercare şi eroare”: mama învaţă că atunci când bebeluşul plânge, dacă face un anumit lucru el se potoleşte, însă nu trebuie să ne mire dacă ceea ce a mers anterior acum nu mai funcţionează.

Dacă prin “a linişti” ne referim la a-l face să nu mai plângă, nu este recomandat să întrerupem această modalitate de eliminare a frustărilor şi a sentimentelor negative. Asta nu înseamnă că lăsăm bebeluşul să plângă în pătuţ şi noi suntem în altă cameră. Este necesar să îi cream un cadru de siguranţă, fiind alături de el atât emoţional, cât şi fizic. Trebuie să îi înţelegem nevoia de a plânge şi să avem contact fizic cu el – îl putem, de exemplu, mângâia.

Pentru a lua bebelusul în braţe, trebuie să-i susţinem cu o palmă funduleţul, iar cu cealaltă palmă, gâtul şi spatele.

Igiena urechilor este recomandată de 1-2 ori pe săptămănă, după băiţa de seară. Ea se poate face cu beţişoarele speciale pentru igiena urechilor sau folosind colţul unei comprese din tifon. Cu o mănă se trage de lobul urechii în sus şi în afară şi cu cealaltă se face toaleta.

Este foarte important suportul familiei şi în special al tatălui, însă nu trebuie neglijat şi suportul specializat. Fiecare maternitate ar trebui să aibă şi psiholog, care poate ajuta lăuza să depăşească aceste momente dificile. De asemenea, celelalte mămici din salon pot fi de ajutor, creându-se astfel un grup de suport.

Pompa de sân este recomandat să fie folosită în următoarele situaţii:
– bebeluş prematur care nu suge încă la sân
– stimularea lactaţiei, dacă scade fluxul la un moment dat
– mama începe serviciul
– situaţii speciale
Pompa se va folosi doar după ce mai întâi bebeluşul a fost pus la sân. Ea se ataşează etanş pe sân, după care se începe pomparea, pentru circa 15 minute. Pomparea se repetă la circa 3 ore.
Înainte de muls, se recomandă masarea sânului, iar în timpul mulsului dacă este nevoie pentru a stimula ejecţia laptelui, cu degetele se apasă dinspre partea superioară a sânului înspre sfărc, pe direcţia canalelor galactofore.
Mulsul laptelui cu pompa nu trebuie să devină un obicei, pentru că în timp poate duce la scăderea secreţiei lactate.

O modalitate foarte comodă constă în folosirea unui suport sau şezlong de baie, pus în cădiţa lui şi pe care bebeluşul poate fi aşezat. În lipsa acestuia, bebeluşul poate fi susţinut pe un braţ şi ţinut din axilă, iar cu cealaltă mână să fie spălat.

Adesea, mămicile se tem că nimeni altcineva nu poate să aibă grijă de copil atât de bine ca ele şi ajung la epuizare. După ore petrecute cu bebeluşul jucându-se, plimbându-l în braţe sau alâptându-l, recomandabil este ca, atunci când acesta doarme, să se odihnească şi mama, iar de treburile casnice sa se ocupe altcineva: tatăl, o bunică, sora etc. De asemenea, implicarea tatălui în cresterea copilului nu va aduce beneficîi şi confort doar mamei, ci şi asupra dezvoltarii emoţionale şi intelectuale a copilului.

În tandem şi la cerere, la fel. Dacă se încearcă un program perfect sincronizat, este posibil ca unul dintre ei să mănânce mai mult decât trebuie.

Hidratare, vitamina C, paracetamol şi eventual produse pentru stimularea imunităţii, echinaceea etc.

Mulţi părinţi se confruntă cu aceste temeri. O simplă conştientizare a faptului că cel mic are nevoie de părinţii lui şi iubirea pe care aceştia i-o poartă sunt suficiente pentru a face primii paşi în manevrarea bebeluşului. Apoi, fiecare zi petrecută cu cel mic înseamnă o noua doză de curaj şi încredere în relaţionarea cu el. Parinţii trebuie să fie încurajaţi să aibă încredere în instinctele lor. Acestea îi vor îndruma ce şi cum să facă mai bine decăt oricine.

Bebeluşul poate fi pus la sân pentru că, atunci când trage să sugă, face presiune pe diafragmă şi sughiţul este potolit. Copilul poate primi şi o picătură-două de lămâie sau o linguriţă-două de apă pentru a i se potoli sughiţul.

Pot modifica gustul laptelui sau se pot excreta în lapte, ajungând astfel în organismul copilului, dar în cantităţi infime şi nu toate produsele, evident.

Un prim semn că bebeluşului îi este sete este starea fontanelei, popular denumită “moalele capului”. Dacă fontanela este uşor deprimată, uşor scobită, înseamnă ca bebeluşul poate fi deshidrat. Un alt mod de a testa dacă celui mic îi este sete este să îl incercaţi cu apă la guriţă. În alimentaţia naturală, bebeluşul nu necesită atăt de multe lichide. În schimb, alimentaţia artificială (cu lapte praf) este mai concentrată şi necesită lichide între mese.

Dacă nouă ne este cald, atunci şi lui îi este. Trebuie să ne învăţăm să-l îmbrăcăm şi pe el la fel ca pe noi. În casă este bine să avem 23 de grade şi maxim 25 de grade la baie.

Depresia post-natală se caracterizează prin schimbări dese ale dispoziţiei, teamă şi îngrijorare sporită privind calitaţile de mamă şi siguranţa copilului, implicare excesivă care duce la epuizare. Mămica se confruntă cu o stare de oboseală crescută, tristeţe, plânge des şi nu se poate bucura de momentele plăcute pe care noul statut i le aduce. Depresia post-natală este adesea confundată cu ceea ce în limbaj de specialitate se numeşte “baby blues”. Această stare apare în primele zile după naştere, spre deosebire de depresia post-natală, care apare în primele 4 săptămăni.

Regurgitaţia apare de obicei imediat după mâncare, la un bebeluş sănătos, fiind de obicei în cantitate mică, uneori apărând chiar după fiecare masă. Prezenţa regurgiţărilor nu influenţează starea copilului şi nici creşterea lui în greutate. Vărsătura în schimb este în cantitate mare, în jet, de obicei se repetă şi nu are legatură cu programul de masă al micuţului.

Fiecare copil este o individualitate distinctă. Părinţii trebuie să exploreze aceste modalităţi de liniştire din mulţimea de posibilitaţi. Unii se liniştesc cu muzică, alţii când sunt legănaţi, alţii când li se vorbeşte, alţii când părinţii le cântă etc. Nu există reţete de liniştire a copilului când plânge.

Din toate punctele de vedere. Orice emoţie, fie ea pozitivă sau negativă, copilul o absoarbe ca un burete. Însă, cum nu putem evita să fim supărati, nervoşi sau bucuroşi, este normal să experimentăm mai multe stări de spirit, cel mic trebuie să înveţe ca ele trebuie exprimate, exteriorizate şi împărtăşite. Dacă sunteţi supăraţi, mărturisiţi-i asta, orice ar fi, (de pildă, “azi sunt supărată pentru ca am dat bani mulţi pe nişte ghete în care intră apa când plouă şi trebuie să îmi cumpăr altele”).
Mulţi părinţi nu comunică cu bebeluşii pentru că îşi închipuie că ei nu înţeleg. Este adevărat, nu înţeleg raţional. Însă ei trăiesc tot ce vi se întâmplă, iar dacă ceea ce vi se întâmplă nu are sens, nu veţi avea un copil care să se adapteze uşor la frustare, ci unul agitat, care nu va şti să vă spună ce îl supără, care va fi violent pentru că el nu va sti ce să facă cu energiile declanşate de ceea ce trăieste.
Cei care îl îngrijesc trebuie să-l înveţe cum să îşi exprime ceea ce simt într-un mod civilizat şi să se adapteze din mers problemelor cu care se confruntă. Din prima zi, trebuie să vă comportati gândindu-vă că sunteţi model pentru copil şi, cum aţi dori să se comporte el în acea situaţie, aşa trebuie să faceţi şi dvs.

Pentru a favoriza eructaţia imediat după mâncare se pot aplica mai multe tehnici: se ia bebeluşul în braţe, se ţine în poziţie verticală sprijinindu-i capul cu o mâna pe umărul mamei, iar cu cealaltă mână se mângâie sau se tapoteaza usor pe spate; se ţine bebeluşul în poziţie verticală, pe genunchi, sprijinindu-i atât trunchiul cât şi capul cu o mâna, iar cu cealaltă se mângâie pe spate de jos în sus; se pune bebeluşul pe burtică, cu capul mai sus decât trunchiul şi se mângâie pe spate de jos în sus. Aceast lucru se face timp de 20-30 minute, uneori chiar mai mult, la sugarii care mănâncă lacom şi regurgitează frecvent.

Trebuie apelat la dermatolog, pentru ca mamele numesc “iritaţii pe faţă” tot felul de leziuni. Pot fi eczeme, dermite seboreice, acnee neo-natala etc., aşa că nu putem da un sfat generalizat. Oricum, în niciun caz nu trebuie aplicaţi dermocorticoizi sau antibiotice înainte de a fi văzut de dermatolog.

Întotdeauna este bine să existe alte două persoane care să facă parte din cercul celor care îngrijesc copilul. E bine să fie persoane cu care părinţii se înţeleg bine (fie bunici, fie bona, fie mătuşa, verişoara etc.). Lucrul acesta trebuie stabilit din timp, înainte de naştere. Este foarte greu pentru părinţi să aibă grijă singuri de copii, mai ales că unul dintre ei merge, în majoritatea cazurilor, la serviciu. Încă din primele zile, copilul trebuie să interacţioneze cu 3-4 persoane (mama, tatăl şi alte două alese de părinţi) cu care să se obişnuiască şi cu care să se simtă în siguranţă. Dacă părinţii nu se înţeleg bine cu niciunul dintre bunici, nu este bine să apeleze la ei, ci să caute alte soluţii. Conflictele, fie ele doar mocnite, neexprimate, nu fac bine nimănui.

Dintotdeauna s-a recomandat alimentaţia la cerere. Important este să nu fie alăptat copilul mai des de o oră, pentru că laptele nedigerat se duce peste laptele parţial digerat şi poate provoca şi colici.

În nici un caz înfăşat! Este absolut contraindicat, riscul de luxaţie este colosal. Nu este nici o problemă dacă stă crăcănat ca o broscuţă – în această poziţie femurul poate intra în cavitatea articulară din şold (nu va rămâne crăcănat).

Ca şi regulă de bază, cred că ceea ce trebuie să evitam în general, dar mai ales în ingrijirea copiilor, sunt extremele. Mai exact, nu este recomandat să păstram o linişte deplina atunci când copilul încearcă să adoarmă şi, în acelaşi timp, nu trebuie să ne comportăm ca şi cum acesta nu ar fi în cameră. Mai mult de atât, trebuie să ţinem cont de faptul că, în perioada în care copilul încearcă să adoarmă şi imediat după, percepţia stimulilor externi este accentuată. De aceea, ar trebui să evităm zgomotele sau activitaţile care ar putea distrage atenţia copilului şi l-ar putea determina să renunţe la somn.

Este bine să comunicăm cu bebeluşul din raţiunile expuse mai sus. În ceea ce priveşte limbajul verbal, trebuie sa vorbim normal şi corect, utilizarea diminutivelor, a vorbirii pocite, a unui limbaj sărac în cuvinte nu vor face decat să ducă la o vorbire deficitară a copilului când va creşte. În ceea ce priveşte limbajul nonverbal, de exemplu, este indicat să folosim cât mai multe tonalităţi şi expresii emoţionale când ne jucăm cu cel mic.

Tatăl este o piesă importantă în relaţia cu bebeluşul. Primul lui rol este să o îngrijească pe mamă, să o ajute creându-i un mediu afectiv pozitiv în primul rând. Apoi, mama trebuie să intermedieze relaţia bebeluşului cu tatăl, vorbindu-i despre el, punându-i-l în braţe şi rugându-l să îi vorbească, să îl legene, să îl alinte. Tatăl este nedreptăţit adesea în relaţia cu copilul, el simţindu-se exclus adesea de mamă, care face asta din cauza atracţiei irezistibile către bebeluşul ei şi pentru că nevoile acestuia primează. Apoi, după câteva luni, când se linişteşte, unele mame constată că l-au îndepărtat pe tată şi nu ştiu cum să-l readucă în relaţia cu ele şi cu bebeluşul. Unele căsnicii au mult de suferit în urma acestui fapt. Deci, mămici, nu uitaţi de tătici. Voi sunteţi liantul dintre copil şi tată în primele zile de viaţă. După aceea, totul va veni de la sine la implicarea tatălui.

În ceea ce priveşte tipul de apă, ca primă alegere este apa purificată, care se poate folosi ca atare; dacă nu, se poate utiliza apa plată de masă imbuteliată, dar cu menţiunea că aceasta nu este la fel de pură şi este de preferat ca înainte de folosire să fie fiartă şi apoi racită. Există în magazine apă imbuteliată specială pentru bebeluşi, fiind precizat pe etichetă acest lucru.

Mare grijă la părul de animal, el poate fi purtător de microbi sau paraziţi. Animalele nu trebuie să stea în aceeaşi cameră cu un nou-născut. Este necesară supravegherea din partea medicului veterinar.

Rudele vin, se uită ies din camera şi socializează în altă încăpere. Nu trebuie să pupe copilul, ci să îl lase să facă şi el un pic de imunitate între 3 săptămăni şi 3 luni, cănd copilul pierde anticorpii transmişi de mamă şi îşi face anticorpi proprii. De aceea, în această perioadă nu este recomandat nici botezul, nici să fie plimbat din braţe în braţe şi să îl pupe toata lumea.

Nici o problemă. Proteinele vegetale sunt suficiente şi se găsesc în foarte multe surse. Există mulţi copii vegetarieni şi alăptaţi de mame vegetariene şi sunt foarte sănătoşi.

În principiu, mama trebuie să mănânce cât mai sănătos şi mai natural, iar mesele să fie normale cantitativ. Laptele dulce este de evitat, pentru că dă colici bebeluşului. Maximum o cană de lapte pe zi şi acela cald, brănza proaspată, telemea, caş, urdă, fără brânzeturi fermentate pentru că transmit bacterii, fără brânză topită, cremă de brânză din comerţ, caşcaval şi iaurturi cu fructe. Toate au chimicale şi nici nu ajută la slăbit.
Mama poate consuma şi trei ouă pe saptamănă, preferabil fierte, dacă vrea să şi slabească, fructe şi legume. La fructe, trebuie căutate cele fără potenţial alergizant: cele cu “păr” ca piersicile sau cu seminţe mici precum kiwi, căpşuni, fructe de pădure. În rest, mama poate consuma orice tolera şi nu o balona nici înainte de a rămâne gravidă. Alte alimente ce pot fi consumate sunt carnea de pasăre (pui sau curcan) fără piele, peşte, carne de vită, dar (atenţie!), nu semipreparate, carnea fiartă la cuptor sau grătar. Fără produse congelate sau conservate, toate alimentele trebuie să fie proaspate, inclusiv carnea. Fără adaosuri şi concentrate de supă, fără fast-food, produse de cofetărie. Este bine să nu se abţină decât de la dulciuri, prăjeli, produse de panificaţie. În rest, este bine sa mănânce puţin şi des, indiferent dacă alaptează sau nu.
Dacă alăptează şi mănâncă sănătos, va mai da şi din kilograme jos. În orice caz, dieta nu trebuie să fie un focus. Mama trebuie să îşi alăpteze copilul cât mai mult timp şi să nu mănânce cât şapte.

Aş recomanda părinţilor să nu se limiteze la un singur gen muzical, ci să varieze şi să vadă ce îi place copilului. Mai mult decât atât, părinţii trebuie să îl încurajeze să îşi exprime plăcerile. În felul acesta, susţinem dezvoltarea personalităţii.

La vârsta de nou-născut este de preferat să nu se folosească suzeta, pentru că reflexul de supt al bebeluşului pus la sân stimulează lactaţia mamei, motiv pentru care este de preferat să fie pus la sân decât să i se dea suzeta. Dar dacă se foloseşte suzeta, atunci aceasta să fie ortodontica. Implicaţiile pe termen lung ale folosirii excesive a suzetei ţin în primul rând de deformarea cavitaţii bucale şi a dinţilor, de tulburări de limbaj, nemaivorbind de faptul că devine un obicei de care, cu cât este mai mare copilul, cu atât se scapă mai greu.

Nu credem în moarte fără cauză. Am avut un singur caz despre care s-a spus că a avut sindromul de moarte subită, dar la necropsie s-a constatat că avea de fapt o tumoră.

Ce este mai indicat după schimbarea scutecului: serveţele umede sau spălarea cu apă caldă?

Orice detergent, cu condiţia să fie foarte bine clătite.

Fiecare bebeluş trebuie să bea lapte atât cât îi trebuie, în funcţie de necesităţi. Nu trebuie respectat un număr de mililitri. Aceasta este cea mai mare panică. Bebeluşul manâncă exacat cât are nevoie.

Înotul îi ajută pe bebeluşi să se dezvolte armonios şi le furnizează endorfine. Înotul înseamnă un copil mai fericit! În prima lună de viaţă, înotul se recomandă acasă la băiţă, în propriul mediu, alături de părinţi. La început, pentru ca bebe să fie mai relaxat şi să aibă un ghidaj, parinţii pot apela şi la un specialist.

Noua atitudine este să nu se consume nimic în exces. Chiar şi ceaiurile pentru lactaţie pot da dependenţă şi, ca să nu se intre într-un cerc vicios, cea mai bună stimulare a lactaţiei este copilul pus la sân. Hrănirea lui nestresată şi alimentaţia corectă a mamei ajută şi la calitatea alăptării. Ceaiul recomandat este cel de fenicul, care este mai puţin vehiculat, dar este foarte bun ca stimulant, la fel ca anasonul şi chimenul. Ca alimente, mama trebuie să mănânce ce simte nevoia, dar în limite normale şi cu condiţia să nu îi creeze disconfort digestiv. Dacă ea tolerează alimente crude precum salatele, poate să le consume fără probleme. Acestea o vor ajuta oferindu-i echilibrul nutriţional necesar şi imbunătăţind astfel şi lactaţia. O mama care alaptează nu trebuie în niciun caz să ţină dietă.

Deoarece este recomandat ca bebeluşul să fie controlat şi schimbat după fiecare masă, în medie sunt necesare aproximativ 7-8 scutece în 24 de ore.

În primele săptămâni de viaţă, nou-născutul doarme în medie 16-17 ore din 24 ore cât are o zi, în reprize de câte 2-3 ore (de obicei maxim 4 ore pentru o repriză de somn).

Da, de obicei se schimbă pentru că majoritatea nou-născuţilor au o tentă albăstruie a ochilor, însă puţini rămân albaştri. În primul an de viaţă se definitivează şi culoarea ochilor, la unii mai devreme, la alţii mai târziu.

Creşterea în greutate în prima lună (perioada de nou-născut) este în medie de 750 g, iar creşterea în lungime este de 5 cm, faţă de greutatea şi respectiv lungimea de la naştere.

Masajul este indicat încă din prima luna de viaţă a bebeluşului, el având beneficii atât pentru dezvoltarea lui fizică, cât şi pentru atenuarea unor dureri cauzate de colici cu care se poate confrunta în aceasta perioadă. Practicarea unui masaj de atingere, blând, de netezire, are efecte benefice şi în stimularea sistemului nervos, contribuind la maturizarea acestuia, la îmbunătăţirea somnului, digestiei, respiraţiei, tonifierea musculaturii şi întărirea articulaţiilor.

Foarte important. Limbajul (nu doar cel verbal, ci şi cel nonverbal, al mângâierilor, al gesturilor etc) este forma prin care împărtăşim iubire, încredere, respect şi dacă noi nu îl folosim nici el nu îl va folosi. Dacă folosim ţipetele, va ţipa şi el, dacă suntem agitaţi, va prelua agitaţia noastră, dacă nu avem răbdare să îi povestim ce ni se întâmplă, ce ne supără sau bucură, când va creşte nici el nu ne va povesti ce i se întâmplă, ce îl supără sau ce-l bucură.

Cititul/povestitul fac parte din metodele cele mai eficiente de a comunica cu cei mici. Cănd sunt foarte mici este suficient să le vorbim, să le povestim, fără să citim; după un an, când poate ţine în măini cărticele, putem începe să îi şi citim. Important este să citiţi ceva potrivit vărstei lui.

Nu trebuie să aveţi talent special pentru a-i cânta. Multor bebeluşi le place muzica, dar mai ales vocea celor care îi îngrijesc. Aşa că nu contează dacă este un cântec inventat, dacă are sau nu cuvinte, dacă vedeţi că bebeluşul este încântat de cântece, daruiţi-i acest cadou. Îl apreciază cu siguranţă.

Nu trebuie îmbrăcat exagerat de gros. Un strat poate mai gros ca pentru un adult, da, dar nu mai mult. Un body foarte subtire şi maxim o cămăşuţă sunt suficiente. Important este să fie din fibre naturale, există haine din bumbac şi subţiri, şi mai grosuţe. Este mai rău să transpire decât să-i fie puţin frig. Copilul transpiră foarte mult mai ales sub 1 an şi nu este bine să stea cu umezeală pe spate.

Unui nou-născut îi măsuraţi temperatura doar dacă simţiţi ca are febră – îl pupaţi pe ceafă si, dacă nu-i fierbinte, îl lăsaţi în pace. În maternitate i se ia febra mai des, însă acasă nu-i luaţi toată ziua temperatura dacă este sănătos.

Pentru un nou-născut, recomandat este să se facă băiţă de două-trei ori pe săptămână.

Eu consider că nici un părinte nu ar trebui să dea vreun medicament fără să vorbească cu medicul înainte şi fără ca medicul să consulte copilul.

Două sunt principiile după care trebuie să se ghideze parinţii în alegerea jucăriilor bebeluşului, şi anume: să stârnească interesul şi să nu fie periculoase. Astfel, jucăriile uşor de apucat, colorate, cu sunete sau lumini, care nu conţin piese mici şi care sunt vopsite cu vopsele nontoxice pentru a fi băgate în gură, sunt cele mai indicate.

Dermita seboreică neo natală şi dermita de scutec sunt cele mai des întâlnite dintre leziunile pielii la noul născut

Temperatura optimă a apei la băiţă este de 37-37,5 grade C.

În primul an de viată, un copil se cântăreste o dată pe lună, însă dacă este agitat şi mama suspectează că nu ia în greutate, se recomandă mai des cântărirea. Este bine sa fie folosit un cântar de copii, de preferat acelaşi cântar.

Culoarea şi frecvenţa scaunelor variază în funcţie de tipul alimentaţiei: naturală sau artificială. În cazul alimentaţiei naturale, scaunele sunt de obicei la fiecare masă, de consistenţă scăzută, moi, uneori chiar mai lichide, fiind absorbite parţial de pampers, sau grunjoase, de obicei fiind de culoare gălbui. În cazul bebeluşilor alimentaţi cu formulă, scaunele sunt mai rare, 1-2/zi, uneori chiar şi 1 la două zile, de consistenţă păstoasă, iar culoarea variază de la galben la maro. Sunt însă şi bebeluşi care, deşi sunt alimentaţi la sân, au un singur scaun pe zi sau un scaun la două zile, dar dacă acesta este de consistenţa păstoasă şi normal ca şi culoare, atunci nu este un motiv de îngrijorare.

Nu există reţete. Ideal ar fi să îl invăţăm de mic să nu adoarmă cănd mănâncă, să nu adoarmă la noi în braţe, ci în pat, singur. Dar, cum am spus, fiecare copil este o individualitate unică. Dar există totuşi un mic secret. E foarte important ritualul. Ritualul ideal pentru bebeluşi este hrănirea, pregatirea băii şi spălarea, masajul, cântatul şi o poveste scurtă în timp ce este ţinut în pat, pupicii de noapte bună, ideal de la ambii părinţi. Ritualul poate suferi modificări în funcţie de nevoile copilului şi de vârsta lui, însă dacă este respectat cu stricteţe de către părinţi se va obişnui repede să adoarmă singur în pătuţ. Regula de bază: fiţi fermi în respectarea ritualului (indiferent care este acesta). De cele mai multe ori, parinţii „sar etape” din el şi, desigur, bebeluşii îi sancţionează neadormind.

Au apărut multe formule şi ceaiuri impotriva colicilor. Fiecare bebeluş are însă propria toleranţa digestivă, aşa că trebuie să se ţină cont de particularităţi individuale.

Bebeluşul vede şi până la 6 săptămâni, dar cu imaginea inversată. De altfel, cercetătorii au făcut un experiment care a arătat că, dacă îi pui o lumânare în faţa, bebeluşul caută flacăra dedesubt.

Este recomandat să se schimbe scutecul după fiecare masă, când devine umed.

Oricând, din primele zile de viaţă ale copilului. El este indicat mai ales când este foarte cald şi aerul este uscat.

Bebeluşul, neavând dezvoltat limbajul, comunică şi se vindecă singur prin plâns (se numeşte acest gen de plâns “plâns terapeutic”). Asta înseamnă că pe lângă nevoi primare (hrană, scutec curat, sete, somn, disconfort etc.), el are şi nevoi emoţionale care, dacă nu sunt indeplinite duc la apariţia fricii, temerii sau a tensiunilor pe care el le exteriorizează prin plâns. Când apar crizele de plâns pe fond emoţional, este important să nu se folosească tertipuri pentru a le calma, de exemplu strâmbături, zgâlţăit sau orice altă formă de distragere a atenţiei. Micuţul are nevoie să fie mângâiat, să fie aprobat de părinte în aceste momente şi să îi fie recunoscute sentimentele şi nevoia de a se elibera.

Aerul conditionat, dar nu orientat către copil. În plus, el trebuie setat pe minim, să nu se facă o diferenţă foarte mare intre temperatura din masina şi cea de afară.